Reflecţii reci.

Pe geam de lacrimi adumbrit,

În picuri mari cu largi suspine,

Iute plutind spre infinit,

Se scurge umbra mea pe tine.

 

Şi-s nori indiferenţi şi reci,

Care-ţi duc dorul, soare falnic,

Ce ca un vînt de iarnă treci:

Nici prea zgîrcit, nici mult prea darnic.

 

Decoru’-i trist şi monoton

De-ţi curge plumbul pe retină

Şi-n fiecare cromosom

Dorul cu ploaie se alină.