Pustiu de iarnă

 

La noapte viscoleşte-n lună plină

Şi norii cei fugari cerşesc lumină,

Iar crivăţul cel dur şi nemilos

Ne-a împietrit acum pînă la os.

 

Pe-un vîrf de munte să urcăm cu greu

Şi vîntul rău să vrea să ne doboare,

Acolo, sus, să fim doar tu şi eu

Şi stele mii ne leagănă agale.

 

Acolo-n vîrf de munte-i numai ger

Şi poţi să strigi de-a pururi, că te-aude

Doar neaua – jos şi luna de pe cer,

Şi infinitul rece ne exclude.

 

Să-mi cînţi colinzi cu flori şi lerui ler

Şi să pornim hoinar din casă-n casă,

Să fie iarna noastră un mister-

Viscol smerit, zăpadă cuvioasă.

 

Iar casele vor fi şi ele goale-

I-au deportat pe toţi din vîrf de munte,

Rămaşi au fost, pe ger, doar în sandale,

Din chinurile lor să facă-o punte.

 

C-a fost şi-n aste locuri sărbătoare,

Şi alergau în gloate mari golani,

Din geam în geam, în cor, cu o urare,

De se aud cîntări şi peste ani.

 

Aici, în vîrf de munte-i numai ger,

Printre nămeţi nici vîntul nu ne ştie,

E doar un pas de-aici pînă la cer,

Cînd, printre fulgi, ne leagă-o veşnicie.

d37bf9ee0df6547255fee8c06a17151a

Amăgiri de suflet.

 

Topită inima mea

peste tine,

reci amintiri de rău

şi de bine,

zile cu soare şi stări

cu buline,

ieşi-vom oare noi doi

din ruine?

 

În jur- infinite chipuri

blajine ,

amăgite-n rugi şi aspiraţii

creştine,

chip plictisit-de vînzare-n

vitrine,

sufletul nostru vrea

vitamine.

 

Prunci povestiti în povestea

cu zîne

se zbuciumă azi între dor

şi suspine,

dragoste oarbă prin

ghilotine

şi utopie în visuri

alpine.

 

Strategii inutile şi

clandestine

se învîrtesc ca un roi

de albine,

zbuciumul nopţii vineri

s-aline

cea mai rămas

din MINE şi TINE.

tumblr_ml96pxuLtc1s7qlj3o1_500_large