Trist catren de vară

Pe lîngă culori şi zîmbete, vara poate avea şi momente nostalgice. Pentru că ele trebuie să fie cît mai puţine, eu m-am încadrat într-un catren : >

Trist catren de vară

 

Şi vara-i dor şi nostalgie,

Şi vara-i rece uneori,

Învăluită-n agonie

Dintr-o paletă cu…fiori.

large (2)

Advertisements

Terapie (anti)vis

              pentru prietenii mei visători…

M-au dus rapid cu ambulanţa,

Mi-au zis că speră la scăpare,

Mi-au injectat rapid substanţa,

Am diagnoză-VISĂTOARE.

 

Îmi tot strigau să mă trezesc,

De parc-aş fi pe somnifere,

Nu mă lăsau să aţipesc,

Că risc din nou să prind durere.

 

Mi-au dat regimul „Ochi deschis”,

Şi-o doză de stereotipi,

O lingură de antivis,

Plus retezare de aripi.

 

Am zis că-i mult prea imposibil,

Ca din celulă-am evadat,

E-un obicei indistructibil,

Şi iar în vise am plonjat.

 

Şi dacă voi mă acuzaţi,

Vă recomand o terapie:

Cîte-o pastilă de „visaţi”

(Nu dăunează, nu-i chimie!).

large

The time is NOW: Consilierea şi testarea voluntară HIV!

Zîmbetele oamenilor nu sunt mereu un indicator de „bine”, uneori zîmbetul e un zid de protecţie, alteori-o camuflare a tristeţii.

Te-ai gîndit vreodată cum ar fi să primeşti o diagnoză care-ţi poate schimba întreaga existenţă?

Continue reading

Scurgeri

La o margine de suflet
Ia un loc, în goana-ţi grea,
Că de-atîa zbor şi umblet,
Printre străzi, un vis murea.

Ni se scurg zilele toate.
„E firesc!”, ai vrea să zici,
Cînd privindule-adunate
Cauţi viaţa : „Eşti aici?”

Tot de ieri le-am dat lui Azi,
Azi vrea să le dea lui Mîine,
Ca o gloată de nomazi
Anii picură-n retine.

Şi se scurg prin fire dalbe
Şi prin riduri faciale,
Amintirile în salbe
Au nevoie de culoare!

Imagine

Iertată-mi fie publicarea mai rară, dar blogul meu e în perioadă de renovare. Reapar curînd, cu schimbări 🙂

P.S. Poezia de mai sus e pentru Cristi. Sper că citeşti asta şi zîmbeşti 🙂

La răscruce de gînduri

M-am oprit la răscruce de gînduri,

Am ascuns radicali printre rînduri,

Te împart şi te-adun la o mie

Să-ndulcim acea toamnă tîrzie.

 

Răscoleam prin cîmpia cu vise,

Clătinate pe margini de-abise,

Ca să păstreze-ambianţa

Din iarbă ieşise speranţa.

 

În galop traversăm iute marea,

Pentru tine s-adun toată sarea,

Am pus zahărul din camioane

Şi-am dus răul la tomberoane.

 

M-am oprit la răscruce de şoapte

Să adun nişte farmec din noapte,

Bezna noastră are culoare:

Nici un dubiu sau renegare!

 

Hoinărim mahalale-ncălzite

Şi ne frigem de străzi aburite.

Dacă sar în idei libertine,

Tu ce faci? Mai mergi după mine?

hDHkEgVRRLw

Inspiring is great!

De cîteva luni vînez speech-uri bune, şi sunt sigură că pentru majoritatea din voi sintagma „speech bun” aminteşte de TED! Eu nu sunt o excepţie. Cînd am aflat că se organizează un alt eveniment TEDx Chişinău, prima replică care-am zis-o a fost: EU TREBUIE SĂ MERG!

Continue reading

Modus vivendi!

De-atîtea ori am ezitat

Să facem înc-un pas,

Definitiv, dezacordat

De ură sau impas

 

Cîtă magie am distrus

Prin cifre şi formule

Şi azi mai ţinem capul sus

Fiind încă-n celule.

 

Ni-s umbre goale şi-adăpost

Credinţele păgîne,

Şi-n toate căutăm vreun rost,

Trăind printre ruine.

 

Fărîmiţăm şi nimicim,

Nu mai privim în jur,

Uitat-am cum e să iubim

Nemotivat şi pur.

 

Şi unde pleacă toate, zău,

Necontenit spre vale?

Creştin urît sau sfînt ateu,

Mai cauţi o salvare?

 

Prin margini mute şi-adîncimi,

Prin ploaie cu noroi,

Prin cîntători din mărăcini,

Ascunsă e în noi.

large