Lucia Gavriliţă – ambasadoarea speranţei moldoveneşti!

Deschidere şi bunătate, receptivitate şi ambiţie-acestea sunt doar cîteva trăsături de caracter ale unei doamne minunate, care poate fi enumerată, cu siguranţă, pentru toate eforturile şi dedicarea ei, în lista cetăţenilor notorii ai Republicii Moldova. Ea este Lucia Gavriliţă, despre care ve-ţi afla mai multe în interviul ce urmează.

love-hope

Dvs. puteţi fi numită cu certitudine un „ambasador” al speranţei din Moldova. Care a fost drumul pe care l-aţi parcurs pîna-n prezent?

Chiar daca nu am o virsta inaintata, totusi pot sa spun ca am avut prilejul sa experimentez cit o viata intreaga de om. Am inceput de la aproape nimic si in termeni limitati, aproximativ 15 ani, care de altfel pentru istorie nu este un termen semnificativ, am reusit sa-mi vad deja si unele roade ale muncii depuse, nu doar a mea ci a intregii echipe a Centrului “Speranta”. De ce spun ca am inceput aproape de la nimic, pentru ca in 1998, Republica Moldova nici nu avea in vocabular sintagma “Centru de zi” sau “servicii alternative”. Pe atunci se cunosteau doar despre serviciile rezidentiale sau specializate. Daca parintii nu doreau sa-si institutionalizeze copilul, acesta era sortit sa stea in patru pereti, de cele mai multe ori singur pe parcursul intregii zile. Cind am inceput activitatea Centrului “Speranta” imi era frica sa nu fiu invinuita de autoritati (oficial, pentru ca neoficial am fost invinuita in mai multe rinduri) privind incalcarea drepturilor copiilor cu dizabilitati. “Speranta” a fost printre primele servicii care promova reabilitarea activa a copiilor cu dizabilitati si implicarea active a parintilor in programul de abilitare a copilului propriu.  In Centru se organizau activitati de kinetoterapie si ergoterapie- activitati care nu erau acreditate in Republica Moldova si foarte mult criticate de catre medicii traditionalisti. A fost o munca asidua, perseverenta, curaj si foarte multa dragoste pentru tot ceea ce s-a facut. Cu toate acestea, cind privim in urma si cind vedem succesele copiilor nostri care acum sunt studenti la Universitatile din Moldova dar si de peste hotare cu siguranta sustinem ca efortul a fost pe deplin rasplatit.

Continue reading

The time is NOW: Consilierea şi testarea voluntară HIV!

Zîmbetele oamenilor nu sunt mereu un indicator de „bine”, uneori zîmbetul e un zid de protecţie, alteori-o camuflare a tristeţii.

Te-ai gîndit vreodată cum ar fi să primeşti o diagnoză care-ţi poate schimba întreaga existenţă?

Continue reading

Inspiring is great!

De cîteva luni vînez speech-uri bune, şi sunt sigură că pentru majoritatea din voi sintagma „speech bun” aminteşte de TED! Eu nu sunt o excepţie. Cînd am aflat că se organizează un alt eveniment TEDx Chişinău, prima replică care-am zis-o a fost: EU TREBUIE SĂ MERG!

Continue reading

Hai la citit!

Se zice că cartea e cel mai subtil instrument de perfecţionare a minţii. Odată citită, ea ne introduce într-o lume aparte, de fiecare dată diferită.

Pe coridoarele liceului, poţi întîlni lume citind, şi uite că prietena mea, Diana, se întreba odată: „Ce-ar fi dac-am aduna cititorii la un loc, ca să împărtăşim trăirile acestei lumi?”. Rapid şi cu puţin efort, s-a transformat dintr-o simplă idee într-o idee realizată.

Astfel, azi, 26 martie, am inaugurat Clubul de lectură al Liceului Teoretic „Ion Creangă”. Scopul nostru principal e de a promova lectura în rîndurile elevilor, pentru o dezvoltare intelectuală temeinică a tinerei generaţii.

Într-o ambianţă caldă şi degajată, am făcut cunoştinţă şi am discutat cu multă ardoare

edit4Pentru că suntem diferiţi, e firesc să avem preferinţe diferite. Am plutit prin romane de dragoste, ficţiune, prin capodopere ale literaturii române şi universale, şi am obţinut o listă frumoasă de must read-uri:

-Game of thrones

-Iubita mea, Sputnik

Pădurea norvegiană (Haruki Murakami)

-Bel ami (Guy de Maupassant)

-Love story (Erich Segal)

-Outliers: The story of succes (Malcolm Gladwell)

-Cel rătăcit (Aurelian Silvestru)

-Nu vă îndrăgostiţi primăvara (Nicolae Dabija)

-Colecţionarul (John Fowles)

-Pînză de păianjen (Cella Serghi)

-Zbor frînt (Vladimir Beşleaga)

-Jurnalul (Nicholas Sparks)

-Zahir (Paulo Coelho)

şi multe multe altele.

La final, am ales cartea “Fărîme de suflet” de Aurelian Silvestru , pentru a o citi cu toţii, iar la urmă toarea întîlnire (9 aprilie, provizoriu), s-o discutăm împreună. edit15

Le mulţumesc persoanelor care ne-au ajutat la realizarea Clubului de lectură, şi persoanelor care-au  dat dovadă de receptivitate şi dorinţă de implicare.

Iar voi, dacă vreţi să vă alăturaţi de grupul nostru, fără obstacole şi restricţii, vă aşteptăm cu mare drag 🙂

edit

Alcoolul: drog sau trend juvenil?

Pe cînd unii caută răspunsul la dilema shakespreariană : „A fi sau a nu fi?”, mulţi adolescenţi se confruntă cu întrebarea: „ A bea sau a nu bea?” . Statisticile arată că , de tot mai multe ori, răspunsul este afirmativ, consumul de alcool printre adolescenţi şi tineri crescînd  în ultimii ani aproape de 2 ori.

Ca să nu mergem prea departe, vă prezint rezultatele unui sondaj, efectuat cu 30 de elevi ai clasei a 10-a (16/17 ani):

untitled

Într-o ţară în care „nu uvajăşti” dacă nu beai de rînd cu toţii, unde căutăm noi cultivată în tineri importanţa respectului faţă de sine? Şi da, să nu uităm că toate pornesc din familie. După cum puteţi observa, 24/30 de adolescenţi au consumat cel puţin o dată vin.

untitled2

De ce? Răspunsul vine uneori şi de la părinţi: „pentru radiaţie”, „medicul a zis că se poate”, „pentru hemoglobină” şi zeci de alte pretexte. E important să evităm la timp trecerea alcoolului din „leac” în boală, el fiind „vitamina” prost înţeleasă a timpurilor.

Fenomenul ia amploare şi asta e cert. Cum vine asta: din 30 de adolescenţi, repet: CU VÎRSTA DE 16-17 ANI, 22 au fost măcar o dată în stare de ebrietate?

download

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Trist, e foarte trist pentru o ţară deosebită, cu patrimoniu cultural bogat să crească o generaţie dependentă de alcool. De ce s-o alegem, din atîtea posibilităţi de afirmare, pe cea mai rea şi dăunătoare? Cum vom privi în ochii viitorilor noştri copii bolnavi, din cauza că noi am vrut să arătăm că suntem maturi şi “ne distrăm ca maturii”?

Unica persoană respondentă, care afirmă că nu a consumat alcool, este adepta unei confesiuni religioase. Şi aici apar întrebările: ce valori se propagă, de unde am pornit, unde suntem şi încotro vrem să ajungem?

Mai bine ceai, decît vodka! Mai bine BRAVO decît BEAT!

Nici cofeina nu rupe-aşa!

Sunt piese, pe care atunci cînd le asculţi, te simţi acasă. Ele te fac fericită (ca ciocolata), indiferent de locul, timpul, sau starea ta de spirit. Pentru mine, astea-s   cîntecele marca Snails (eu ştiu că ei îs Furio, de fapt, da’ aşa sună mai familial :)). Eu am crescut cu ele, le ascultam difuzate la televizoare alb-negru, şi fredonam visătoare: „Undevaaaaaaa nananananaa”.

edit3

Continue reading