La final.

Ploaia ne-a dus amintirea-n noroi,

Şi-am ajuns rezultatu’-mpărţirii la doi,

Ne tot mistuie dorul de-un soare de mai,

Iau valiza şi plec. Tu, de vrei, să mai stai.

 

Am tot aspirat la un timp pentru pace,

Căutînd-o nebun ca în fîn două ace,

‘Cică nimeni nu poate schimba tot ce-a fost,

Iar acum nici nu cred că mai are vreun rost.

 

Mai citesc uneori cîte-un rînd de la tine,

Ții sa-mi spui că eşti fericit şi ţi-e bine.

Mă tot frig de-o făclie aprinsă uşor,

Care-a ars nebunesc şi risipitor.

 

 La final, le arunc pe toate în mare,

Să miroase a vînt, să miroase a sare,

Şi aş mai vrea să-ţi zic doar ceva:

Liniştea ta, nici liniştea mea,

Nu vor striga niciodată aşa.

Image

 

 

 

 

Lasă un comentariu :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s