Din suflet

Din sufletu-mi mărgăritare-adună,

Împarte-le cui vrei, pe unde vrei,

Cînd soarele cu luna se cunună,

Cînd ochii nedormiţi devin mai grei.

 

Să faci din ele salbă nestemată,

Sau să le-ngropi crezînd că vor da roade.

Să nu-mi laşi amintirea-abandonată

Prin puncte, virgule şi acolade!

 

Din sufletu-mi răpeşte ce pofteşti,

Depozitează-le adînc în tine

Şi fără bănuieli avocăţeşti

Dezgroapă-o pasăre dintre ruine.

 

Le ia pe toate, toate cîte vezi,

Dar lasă-mi numai o îmbrăţişare

Pentru tăcutele după-amiezi

Cu mii de slove dulci şi acrişoare.

JHXEP1srNZA_large

Lasă un comentariu :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s