Ehh, iubire!?

Eu iubesc.

Tu iubeşti.

El/Ea iubeşte.

Mai pe scurt, noi toţi iubim.

Cînd a reuşit sa devină dragostea un mod de viaţă?

Dragostea e o maladie. Şi, it’s up to us să alegem felul în care acţionăm, odată ce ne-am infectat. Pentru unii, se transformă cu multă uşurinţă într-o problemă incurabilă. Alţii găsesc suficientă putere-n ei să trăiască cu această pseudo-boală, ba din contra, s-o transforme într-o maşinărie capabilă să creeze.

Indiferent de vîrsta-n care ne aflăm, toţi ştim, mai mult sau mai puţin, despre dragoste. În zadar încercăm să-i dăm vreo definiţie. INUTIL PROCES! Dragostea n-are nevoie de explicaţii,ea vine de la sine, ea trebuie simţită, şi e suficient atît.

Ea poate fi interpretată în diferite aspecte, dar ea nu presupune doar o relaţie trupească, sau o dorinţă provenită din instinct. Dragostea este procreare. Dragostea este ŞI o relaţie spirituală.

Cît de magică ar fi, şi cîte senzaţii tari ne-ar aduce, dragostea este, totuşi, o continuă luptă cu propria-ţi persoană. E dificil să iubeşti, cred. Asta-i o nebunie, pe care cei îndrăgostiţi nu vor s-o recunoască. Ştim că ne ia majoritatea timpului, ştim că ne fură capacitatea de concentrare, ştim că ne va face să suferim, la un moment, şi totuşi ne asumăm responsabilitatea de a începe o relaţie. Iubirea presupune libertate, ea cere libertate de sine şi de celălalt, căci numai lăsînd suficient spaţiu, o putem păstra.

Pentru mine, dragostea, cînd vorbim de relaţii, este un lucru foarte intim. Eu nu cred că-i ok s-o arăţi la toţi. Nu ştiu de unde vine chestia asta, din egoism, sau din alte viziuni asupra conceptului dat, da’ eu aş păstra-o doar pentru cei care merită să afle de existenţa ei. Şi da, eu chiar nu cred că cea mai bună demonstrare a dragostei este update-ul relationship statusului din facebook, sau oricare alte chestii cheesy, despre care am auzit azi la evenimentul TEDx, de unde a şi pornit motivaţia mea de-a aborda această temă. Există o viaţă mult mai importantă-viaţa fără reţele de socializare. Uite acolo ar trebui să investim timp, forţe şi puteri ca să menţinem relaţiile cu cei la care ţinem, să trăim clipe frumoase care vor genera amintiri nemaipomenite.

Şi la final, eu v-aş îndemna să vă creaţi propria atitudine despre dragoste, bazată pe experienţe, şi să nu transformaţi dragostea un sens al vieţii, ca să nu vă transformaţi în nişte legume.

Iubiţi-vă, mereu şi oriunde, atîta timp cît asta vă aduce fericire!!

cicăinimă

 

 

 

 

 

 

 

 

P.S. Ideile de sus sunt inspirate puţin din speech-ul Angelei Stafii şi al lui Alex Gurdilă

Lasă un comentariu :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s