Cic-ai fost, odată, om,
Dar uscatu-te-ai, pe bune
Ca-n noiembrie un pom,
Însă nu de zile bune.
Cic-aveai şi tu un soare,
Şi erai şi fericit,
Căci odat-aveai valoare,
Ce păcat că s-a sfîrşit.
Cic-ai fost şi tu cuminte,
Serile erai ca sfînt,
Ce păcat: ţi-ai scurs din minte
Vechiul, bunul legămînt.
Cică-ţi cauţi alinare,
Ce păcat: ea nu te vrea.
Ştiu, acuma ştiu că doare,
Sîngerată, rana ta.
emoționantă