Vreme de luptă

Intuiesc, nu ţi-a fost greu,

Ce ştii tu, nu mai ştiu eu,

Regăsiri din da şi nu,

Prăbuşim un “eu şi tu”.

 

Eu vreau soare-tu vrei nori,

Alergăm pe cîmp de flori

Şi ne-ascundem după rază,

Nimeni fuga să n-o vază.

 

Plouă azi pe urma noastră,

Tu pui lacăt la fereastră,

Şi închizi şi uşa bine,

Eu şi ploaia lupt cu tine.

 

Urlă vîntu’-n difuzoare,

Avem roşu-n semafoare,

Am stopat pe contrasens,

Nu mai vreau să caut sens.

 

Vei fi invizibil tu,

Sună plauzibil, nu?

Dar oricum te voi vedea,

Braţ la braţ cu umbra mea.

 

Cugetele noastră luptă,

Sar şi strigă, nu se-ascultă,

Hai să le lăsăm în pace,

Ce-am putea acum face?

 

Din războiul nostru mare

Am rămas cu o-ntrebare:

După cea mai rece zi,

Tu sau eu mă voi topi?

Imagine

Pustiu de iarnă

 

La noapte viscoleşte-n lună plină

Şi norii cei fugari cerşesc lumină,

Iar crivăţul cel dur şi nemilos

Ne-a împietrit acum pînă la os.

 

Pe-un vîrf de munte să urcăm cu greu

Şi vîntul rău să vrea să ne doboare,

Acolo, sus, să fim doar tu şi eu

Şi stele mii ne leagănă agale.

 

Acolo-n vîrf de munte-i numai ger

Şi poţi să strigi de-a pururi, că te-aude

Doar neaua – jos şi luna de pe cer,

Şi infinitul rece ne exclude.

 

Să-mi cînţi colinzi cu flori şi lerui ler

Şi să pornim hoinar din casă-n casă,

Să fie iarna noastră un mister-

Viscol smerit, zăpadă cuvioasă.

 

Iar casele vor fi şi ele goale-

I-au deportat pe toţi din vîrf de munte,

Rămaşi au fost, pe ger, doar în sandale,

Din chinurile lor să facă-o punte.

 

C-a fost şi-n aste locuri sărbătoare,

Şi alergau în gloate mari golani,

Din geam în geam, în cor, cu o urare,

De se aud cîntări şi peste ani.

 

Aici, în vîrf de munte-i numai ger,

Printre nămeţi nici vîntul nu ne ştie,

E doar un pas de-aici pînă la cer,

Cînd, printre fulgi, ne leagă-o veşnicie.

d37bf9ee0df6547255fee8c06a17151a

Lucia Gavriliţă – ambasadoarea speranţei moldoveneşti!

Deschidere şi bunătate, receptivitate şi ambiţie-acestea sunt doar cîteva trăsături de caracter ale unei doamne minunate, care poate fi enumerată, cu siguranţă, pentru toate eforturile şi dedicarea ei, în lista cetăţenilor notorii ai Republicii Moldova. Ea este Lucia Gavriliţă, despre care ve-ţi afla mai multe în interviul ce urmează.

love-hope

Dvs. puteţi fi numită cu certitudine un „ambasador” al speranţei din Moldova. Care a fost drumul pe care l-aţi parcurs pîna-n prezent?

Chiar daca nu am o virsta inaintata, totusi pot sa spun ca am avut prilejul sa experimentez cit o viata intreaga de om. Am inceput de la aproape nimic si in termeni limitati, aproximativ 15 ani, care de altfel pentru istorie nu este un termen semnificativ, am reusit sa-mi vad deja si unele roade ale muncii depuse, nu doar a mea ci a intregii echipe a Centrului “Speranta”. De ce spun ca am inceput aproape de la nimic, pentru ca in 1998, Republica Moldova nici nu avea in vocabular sintagma “Centru de zi” sau “servicii alternative”. Pe atunci se cunosteau doar despre serviciile rezidentiale sau specializate. Daca parintii nu doreau sa-si institutionalizeze copilul, acesta era sortit sa stea in patru pereti, de cele mai multe ori singur pe parcursul intregii zile. Cind am inceput activitatea Centrului “Speranta” imi era frica sa nu fiu invinuita de autoritati (oficial, pentru ca neoficial am fost invinuita in mai multe rinduri) privind incalcarea drepturilor copiilor cu dizabilitati. “Speranta” a fost printre primele servicii care promova reabilitarea activa a copiilor cu dizabilitati si implicarea active a parintilor in programul de abilitare a copilului propriu.  In Centru se organizau activitati de kinetoterapie si ergoterapie- activitati care nu erau acreditate in Republica Moldova si foarte mult criticate de catre medicii traditionalisti. A fost o munca asidua, perseverenta, curaj si foarte multa dragoste pentru tot ceea ce s-a facut. Cu toate acestea, cind privim in urma si cind vedem succesele copiilor nostri care acum sunt studenti la Universitatile din Moldova dar si de peste hotare cu siguranta sustinem ca efortul a fost pe deplin rasplatit.

Continue reading

La final.

Ploaia ne-a dus amintirea-n noroi,

Şi-am ajuns rezultatu’-mpărţirii la doi,

Ne tot mistuie dorul de-un soare de mai,

Iau valiza şi plec. Tu, de vrei, să mai stai.

 

Am tot aspirat la un timp pentru pace,

Căutînd-o nebun ca în fîn două ace,

‘Cică nimeni nu poate schimba tot ce-a fost,

Iar acum nici nu cred că mai are vreun rost.

 

Mai citesc uneori cîte-un rînd de la tine,

Ții sa-mi spui că eşti fericit şi ţi-e bine.

Mă tot frig de-o făclie aprinsă uşor,

Care-a ars nebunesc şi risipitor.

 

 La final, le arunc pe toate în mare,

Să miroase a vînt, să miroase a sare,

Şi aş mai vrea să-ţi zic doar ceva:

Liniştea ta, nici liniştea mea,

Nu vor striga niciodată aşa.

Image

 

 

 

 

De ce mi-a plăcut Budapesta?

Lecţiile de geografie au fost mereu gazda viselor mele. Anul trecut mi-a mai apărut o dorinţă: să văd Budapesta. Spre marele meu entuziasm, oportunitatea asta a apărut. Şi Budapesta a fost aşa cum mi-o imaginam: unul din oraşele sufletului meu!
Ce mi-a plăcut la Budapesta?

#1 Arhitectura
E greu să defineşti acest oraş printr-un stil, pentru că după invaziile turceşti, a fost reconstruit după modele preluate din toată Europa. Combinaţia de stiluri creează turiştilor senzaţia „c-au mai fost pe-aici”. Şi totuşi, ţi se taie răsuflarea văzînd parlamentul, în toată splendoarea sa, sau întregul oraş de pe Citadella.
_DSC4743

_DSC4799

#2 Structura oraşului
Oraşul e despărţit de Dunăre în Buda şi Pesta, ambele părţi cu o splendoare aparte, formînd împreună farmecul de nedescris al Budapestei. Plus la asta, dacă vorbim de structura străzilor, cred că-i una accesibilă. Dacă te rătăceşti aici, găseşti cu siguranţă drumul spre casă.
_DSC4464

#3 Îngheţata
BUDAPESTA ARE ÎNGHEŢATĂ GUSTOASĂ! Pe arşiţa mare de iulie, eu am ales una…albastră, şi n-am regretat. Avea gust de caramelă îmbinată cu aroma de gumă de mestecat, şi mi-a adus aminte, brusc, de copilărie.

_DSC4571

#4 Oamenii frumoşi şi…sănătoşi
Hoinărind pe străzile Budapestei, mi s-a întipărit în memorie un lucru: oamenii de aici sunt frumoşi (în special băieţii, fetelor 😀 ), stilaţi şi disponibili să te ajute dacă apelezi la ei. Un aspect care aş vreau mult să-l întîlnesc mai des şi pe străzile Chişinăului sunt trotinetele, bicicletele, rolele utilizate la maxim, de la mic pîn’ la mare, de dimineaţa pînă seara!

_DSC4724

#5 Budapesta never sleeps!
Dacă ziua mi se părea puţin tineret pe stradă, noaptea am văzut o avalanşă: parcuri, localuri, străzi supraaglomerate! Zici că lumea n-are nevoie de odihnă :D, iar autobuzele nu-şi încetează programul de lucru, e ok să le vezi pe la ora 3-4 pline cu lume!

_DSC4446

Asta am avut a vă spune despre Budapesta mea, iar dacă voi aveţi posibilitatea să mergeţi într-acolo – utilizaţi-o la maxim şi consumaţi cu nesaţ din fiecare detaliu al oraşului!

_DSC4777

Amăgiri de suflet.

 

Topită inima mea

peste tine,

reci amintiri de rău

şi de bine,

zile cu soare şi stări

cu buline,

ieşi-vom oare noi doi

din ruine?

 

În jur- infinite chipuri

blajine ,

amăgite-n rugi şi aspiraţii

creştine,

chip plictisit-de vînzare-n

vitrine,

sufletul nostru vrea

vitamine.

 

Prunci povestiti în povestea

cu zîne

se zbuciumă azi între dor

şi suspine,

dragoste oarbă prin

ghilotine

şi utopie în visuri

alpine.

 

Strategii inutile şi

clandestine

se învîrtesc ca un roi

de albine,

zbuciumul nopţii vineri

s-aline

cea mai rămas

din MINE şi TINE.

tumblr_ml96pxuLtc1s7qlj3o1_500_large